Uitati-va neaparat la filmul asta si luati aminte…pentru ca e vorba despre noi si despre viitorul nostru
20% of the world’s population consumes 80% of it’s resources.
It’s up to us to write what happens next
Cand eram mica aveam un colt al sufrageriei in casa bunicilor.Da, era coltul meu in care ma duceam de fiecare data cand nu vroiam sa vorbesc cu cei mari ci doar sa stau in lumea mea.Si ei intelegeau asta….Dup-aia am crescut.Coltul meu n-a mai fost al meu…adevarul e ca eu nu l-am mai vrut.Incepuse sa-mi placa printre cei mari si vroiam sa fiu una de-a lor…
Dar am crescut…si acum imi vreau coltul inapoi…dar nu-l mai am…si sunt in cautare de alt colt.De fiecare daca cand am impresia ca l-am gasit cineva vine si-mi spune sa mai caut.Si caut.Si-l gasesc.Si sunt foarte fericita ca este doar al meu.Din colt stau si mai uit la lume…la cei mari…ma simt iar mica si pentru o fractiune de secunda cred ca nimic rau nu se poate intampla si ca toata lumea ma lasa in pace…Dar ei nu mai inteleg…navalesc in coltul meu…si plec si caut altul…si nu mai gasesc…Caut de un colt in care sa fim lasate in pace..eu cu gandurile mele…
Tot cand eram mica mi se spunea ca o data cu varsta o sa-mi formez o personalitate si sa am grija, sa fiu buna, intelegatoare, iubitoare, ambitioasa…si toate calitatile de care are nevoie un om bun in viata…
Dar am crescut…la un moment dat am zis gata…asa vreau sa fiu…si eram…dar am crescut…si usor usor am ajuns sa nu mai stiu cine sunt…am pierdut bucatica cu bucatica o foarte mare parte din mine…am uitat ce-mi placea anul trecut, am uitat cum e sa razi din tot sufletul, am uitat cum sa zici vreau si sa nu te intereseze ce obstacole intalnesti pana obtii ce vrei…am ajuns sa zic trebuie in loc de vreau…sa ma gandesc ce efect are asupra celorlalti ce vreau eu…
Si nu vreau decat sa rad din tot sufletul, sa fiu fericita si sa rad la soare, sa ma plimb prin ploaia rece de vara si sa ma dau in leagan…vreau sa fiu iar copil cand totul era frumos si senin…
Cand eram mica toata lumea ma mintea ca o sa fie bine…si minciuna continua.
Sunt trista si deprimata si nu-mi place ce vad in oglinda…
pesimistul : nu se poate mai rau de atat….
optimistul : ba se poateeeeeee…
O zi frumoasa printre picaturile de ploaie.
1) Fii sigură pe tine - în afară de tine, toţi participanţii la trafic sunt nişte idioţi care au luat permisul pe ochi frumoşi. Lucrul acesta trebuie să îl repeţi înainte de a te urca la volan. De cel puţin 3 ori.
2) Pornirea - te-ai urcat la volan. Urmează un ritual pe care este indicat să îl repeţi de fiecare dată.
- Scaunele oricărui automobil au, din punctul tău de vedere, intenţia de a se da înapoi singure de fiecare dată când cobori din autoturism… Trage scaunul cât mai în faţă, cât să poţi atinge volanul cu bărbia şi tetiera cu ceafa în acelaşi timp;
- Nu purta centura de siguranţă!!! Şifonează rochiţa;
- Asigură-te că ai oglinda. În poşetă;
- Bagă cheia în contact şi roteşte în poziţia D, direct. Nu este indicat să ţii piciorul pe ambreiaj sau să ai autoturismul scos din viteză. Ai trecut prin poziţia M, încearcă să o nimereşti şi aşteatpă să se stingă unele beculeţe. Aşa.
Acum, piciorul pe ambreiaj, scoate maşina din viteză, apasă frâna şi roteşte cheia până la capăt. Motorul a pornit!
3) Ieşirea din parcare - aminteşte-ţi ce am vorbit la punctul 1). Repetă de încă două ori în minte.
- Accelerează uşor, până pe la 5000 rot/min, dă drumul brusc la ambreiaj. Accelerează în continuare. Ai pornit!!!
- Nu te uita în oglinzi, virează brusc şi accelerează în continuare. Cu cât pleci mai repede, cu atât sunt şanse mai mici să se întâmple ceva;
- Te claxonează un idiot care nu ştie de “prioritatea femeii care iese din parcare”? Arată-i degetul mijlociu şi bolboroseşte ceva înspre el. Poţi spune orice, cât timp pare că spui ceva rău. Exemplu: “Multe cuie, ursu-i moşulbălţii, mulgi bascula”;
- Cu toate că ai ieşit deja pe drum, îţi aminteşti că ai uitat să semnalizezi. Semnalizează acum, scurt. Intenţia contează.
4) Mersul - automobilul este în mişcare, ce facem acum?
- Trebuie să încerci să păstrezi o viteză cât mai inconstantă… Acest lucru se face prin apăsarea pedalei de acceleraţie în ritmul muzicii. Un exerciţiu amuzant. Poţi ţine ritmul tobei apăsând frâna, iar ritmul chitarei apăsând acceleraţia;
- Mergi şerpuit. Bărbaţii se simt impresionaţi de mersul legănat pe care îl ai pe jos. De ce nu ar fi impresionaţi şi de mersul legănat al autoturismului tău?
5) Două benzi pe sens - acest termen este un nume pompos dat unui drum mai lat.
- Observă axul drumului. Are nişte linii pe el. Încearcă să mergi deasupra lor;
- Condusul este un joc pentru majoritatea oamenilor. Vor exista bărbaţi care vor intra în jocul tău şi vor încerca să te depăşească. Arată-le că nu eşti o uşuratică. Bagă-te în faţa lor;
- Schimbatul benzilor nu trebuie să coincidă cu semnalizarea. Autoturismul are o baterie. Până şi telecomanda televizorului are cel puţin două. Utilizând semnalizarea, consumi bateria.
6) Intersecţia - Aici se aplică o singură regulă: prioritatea care-apucă.
- Ajungi într-o intersecţie, nu ştii cine trebuie să lase pe cine? Nici o problemă, accelerează puternic şi ia repede piciorul de pe ambreiaj. Acum, repetă manevra, dar în treapta 1 de viteză (uitasei că ai scos-o pe liber înainte sa ajungi la intersecţie.). Închide ochii, nu te interesează ce se întâmplă. Încearcă să claxonezi în acest timp. Vei anunţa ceilalţi participanţi la trafic că există o femeie cu prioritate în intersecţie. Nu schimba viteza, rămâi în treapta 1, chiar dacă maşina începe să se bălăngăne ciudat şi să se frâneze.
- Intrarea în intersecţie e un loc liniştit. Toată lumea circulă cu viteză mică şi frânează. E un loc bun să porţi o conversaţie cu cea mai bună prietenă despre modă. Dacă te simţi claxonată, închide geamul şi continua-ţi conversaţia.
7) Prioritatea de dreapta - ce-i aia?
Pietonii - acest specimen reprezintă oameni atraşi de dungile albe de pe astfalt. Intră în jocul lor. Leapşa dungilor.
Cine atinge primul dungile albe, câştigă.
9) Alimentarea cu benzină - găseşte o staţie unde se comercializează carburanţi. Arată ca un mini market cu nişte cutii în curte.
- opreşte lângă o cutie. Partea cu o gaură rotundă în caroserie trebuie să se afle în partea opusă cutiei şi aşteaptă un
băiat să te ajute să alimentezi;
- intră să plăteşti. Nu uita să te uiţi 15 minute după muţunache de pus în geam. Cumpără câţiva;
- du-te la maşină, lasă maimuţoii înăuntru şi intră din nou… Ai uitat să cumperi brăduleţi parfumaţi;
- ignoră înjurăturile şirului de maşini care aşteaptă să îţi muţi maşina de la pompă. Sunt invidioşi că ai găsit un loc de parcare mai bun decât au găsit ei;
- cumpără 5 brăduleţi de culori diferite, aranjează-i frumos, 2 la oglindă, 1 în torpedo, 2 agăţaţi de barele tetierelor;
- pleacă din benzinărie.
10) Parcarea - de obicei reprezintă zona din faţa blocului, unde se găsesc deja maşini aliniate într-un anumit sens.
- încearcă să fii originală. Parchează la unghi de 47 de grade, chiar dacă restul autoturismelor sunt parcate la unghi de 90 de grade;
- ocupă cel puţin două locuri de parcare. Cine ştie, poate cea mai bună prietenă vine în vizită şi nu are unde să parcheze;
- coboară din maşină şi urcă din nou. Uiţi mereu să bagi în viteză şi să tragi de maneta cu buton.
- verifică de fiecare dată portiera. Chiar dacă ai închidere centralizată, trage de portiere. Nu vrem surprize.
Sper ca acest ghid să ajute garofiţele cu permis să găsească un stil special de condus. Nu vrem să fiţi banale. Natura umană vă îndeamnă să ieşiţi în evidenţă, chiar şi prin stilul de condus.
Drum bun.
In perioada asta a anului imi aduc aminte de vremurile de demult (pe cand aveam vreo 5, 6, 7 anisori) si ieseam seara cu tata in parc, ne puneam pe o banca si ne uitam la stele… “uite tati asta e Caru’ Mare, Caru’ Mic, Closca cu Pui…” si eu eram foarte fascinata…fascinatie care s-a mentinut peste ani, mai diminuata din lipsa timpului dar…din cand in cand imi aduc aminte si imi ridic privirea spre cer si parca ma linistesc…
“Orice roi de meteori are o anumită perioadă în care este activ și un moment de maxim, în care activitatea meteorilor este cea mai mare.
Pentru Perseide perioada de activitate este între 17 iulie și 24 august. În această perioadă se pot observa, pe lângă meteorii ce nu aparțin unui curent (sporadici), și meteori ce par că vin din constelația Perseus.
Maximul curentului va veni pe 12 august, la ora 19, ora României. În aceasta perioadă se vor observa cei mai mulți meteori. Chiar dacă la noi va fi zi, în noaptea de 12-13 august vom putea multe stele căzătoare.
Cea mai buna perioadă de urmărire este dupa miezul nopții până dimineața.”
Cam asta spun oamenii de la Observatorul Astronomic. Deci, si in concluzie…la noapte va ploua cu dorinte iar maine dimineata ne vom trezi intepeniti de gat si cu ochii umflati…
Nu ratati…este un eveniment ca are loc in fiecare an cam in aceeasi perioada (pacat ca de cativa ani nu ma nimeresc niciodata in concediu)…Vizionare placuta
De ceva vreme incoace nu mai am cu cine sa vin cu masina la serviciu decat de la Gara de Nord si de la o ora care mie mi se pare muuuult prea “unsuitable” sa-i zicem (ca am alte epitete pentru ea cand imi suna ceasul)…5.30.
Ca de obicei ma trezesc mult prea greu, imi suna ceasul cam juma de ora pana il aud…ma dau jos din pat mult prea buimaca si ma chinui sa nu lovesc nimic in lungul meu drum spre baie….
O data iesita pe strada cu ochii inca lipiti pe jumatate, ma uit dupa deja mult prea cunoscutii si antipaticii nostrii catei care au devenit un fel de stapani (de ei nu prea treci, mai ales cand sunt toti totalini la soare in mijlocul strazii)….pftiuuu…nu sunt…a plouat rau aseara….si o iau spre statia de 311 tarsaindu-mi tenesii…
La coltul strazii imi intalnesc noul partener de drum…nu l-am cunoscut niciodata, dar din vedere ne stim mai bine decat ne stiu mamele noastre…el vine din spatele blocului mult mai vioi (o sa-l intreb cum face sau ce face de e asa)…si de aici incepe o adevarata intrecere muta intre noi…cand eu inainte cand el inainte…mai da el din maini sa alunge o musca invizibila din punctul meu de vedere…cand imi mai schimb eu melodiile…na…fiecare cu problemele lui de dimineata…
Ajunsi in statie…asteptam cuminti sa vina masina care ne va duce o statie mai incolo ca de, lenea-i mare (o gramada de spagi ce am dat la controlori in statia asta)…
In statie coboram (incontinuare neschimband o vorba) si intrecerea reincepe pana la metrou unde drumurile noastre se separa (el ramane in spate si eu ma duc mai in fata)…
Dar, DAR, azi am mai avut un partener…un pusti care nu stiu de unde a aparut langa mine si a mers la pas cu mine pana la metrou…deja ma bufnea rasu uitandu-ma la el…el se tot uita la mine…eu incentineam…el ma astepta…si tot asa….Ghinionul nu m-a parasit nici la metrou…pustiu a venit dupa mine si de la Nicolar Grigorescu pana la Dristor am avut in permanenta 2 ochi in ceafa…dar am scapat…pfff
Lasandu-mi partenerii de drum in metrou am purces spre Dristor 2, trenul meu spre o alta viata…acolo bineinteles ca deja era ceva imbulzeala in metrou…noroc ca l-am prins…si urc
La Stefan cel Mare se urca cel de-al 3 lea partener de drum…nu am cum sa-l incurc pentru ca are niste adidasi care-mi plac…si pantaloni scurti care dezvalui un tatuaj care nu stiu ce inseamna…Ne uitam unu la altu (nu stiu care vede mai mult ca nici ochii lui nu sunt foarte vizibili de sub ploapele care ameninta sa se inchida cu fiecare secunda care trece)…
Pe langa noi lume…lume care citeste (de obicei ziarul Click, dar mai sunt si exceptii)…lume care asculta muzica (de obicei cei care asculta muzica vor sa nu traga cu urechea la discutiile “interesante” care au loc intre calatori sau nu vor sa auda manelele rasunand din castile vecinului…categorie unde ma includ)…lume care asculta muzica si motaie…lume care deja a adormit (pacat ca nu s-au gandit astia de la Metrorex sa capitoneze metrourile pe dinauntru cu niste perse)…lume care se gandeste daca a incuitat usa de la casa da e prea tarziu sa se intoarca sa verifice…etc…etc…
O data ajunsi la Gara de Nord amandoi coboram pentru a incepe, si aici, o intrecere pe scari pana la iesire unde ni se separa drumurile.
Normal ca am ajuns mai devreme ca, de sefului nu-i place sa astepte asa ca astept eu…ma duc la benzinarie, imi iau o cafea…o primesc mai in scarba cand e o grasa urata in spatele tejghelei, alteori o primesc imrepuna cu o invitatie “un sandwich doriti?” de la o tipa destul de draguta si cu glas imbietor si imi port aceiasi tenesi spre o masa de afara unde stau si admir statuia ceferistilor la picioarele careia dorm aurolacii infofoliti in plapumi roase de molii, timp, ploaie, soare, jeg, paduchi si altele aratand ca niste ofrande aduse in cinstea impietritilor.
Vine si sefu cu 5 minute intarziere…ca de ieri a stat el dupa mine si eu nici macar nu iesisem din scutece…mai luam un coleg si plecam…si inca sunt aici…si o sa mai stau ceva vreme…
Azi dimineata ma trezesc putin speriata ca telefonul meu suna in dracii aia mari…era sefu…era 7 jumate si eu unde eram? IN PAT…visam frumos…cred…a urmat o discutie scurta :
-Neata unde esti?
-De abia m-am trezit…liniste
-Bine stai linistita acasa azi…
si pana sa zic eu sarumana Doamne a urmat…
-Dar mai bine vino la 12 in Baneasa ca o sa venim la masa si te luam si pe tine.
-OK!!!???!!!(de ceeeeeee?????)
Si ma dau jos din pat…si mananc..si ma bag inapoi in pat…
Vine mama:
-Vezi ca eu plec…(aleluia)…cand pleci?
-La 11…(nu vezi ca dorm?)
-Pai si nu te imbraci?ca e 9…
-??????!!!!?!!!!!!!?????? PLEC LA 11…
-Aaaa…am inteles 9 jumate…si pleaca si ea…
Ma dau jos din pat cu chiu cu vai…La 11 cum i-am promis mumzillei (cine a vazut Ice Age 3 stie) plec…si ma duc la 335 la capat…si ma urc…ascult muzica si citesc…si ajung pe la 12 si un pic in Baneasa…Il sun pe sefu…
-Ce faceti?
-Pai suntem 7 oameni in birou si ne certam si ne calcam in picioare…mai stai si tu pe acolo…bea o cafea si vin si eu…
-Ok…(nu e ceva ce nu s-a mai intamplat pana acum)
Si ma duc sa imi iau o cafea cu vanilie caramel si scortisoara (rece ca fierbinte ma frige la limba)…si ma asez…vorbesc la telefon…ma uit la lume…si trece o ora…il sun pe sefu (ar trebui sa fie pe drum ma gandesc eu)…gresit bineinteles…
-Neata? Nu mai mancati azi?
-Neata…era cand m-am trezit eu…hahaha
-hahaha si eu
-Aaaaa…nu cred ca mai ajungem sa mancam ca avem treaba…deci…dute linistita acasa.
-hahahahah( in gand astea sunt injuraturi)…ok!!!! Ne vedem maine
-Da. papa
Si, facand asa un conspect a ce s-a intamplat reiese :
1. m-am trezit de 2 ori intr-o dimineata.
2. am facut aproape 3 ore dus intors pana acasa doar ca sa beau o cafea…nu ca as avea cateva cafenele bune la distance destul de foarte mici pe langa mine…
3. am avut totusi un pic de noroc ca ploaia a inceput la 5 minute dupa ce am intrat in casa.
4. inca nu m-am invatat cu trezitu asta de dimineata si mersu pana la mama dracului in celalalt cap al Bucurestiului pentru o nenorocita de cafea…cand m-a vazut mama a pufnit-o rasu (razi tu mama ca tu stai acasa…)
Mananc…citesc ca la calculator statea mama si la televizor nu era nimic interesant…primesc un telefon…hai sa iesim la un suc…ok nici o problema…afara ploua cu galeata…e ok are masina…
Cobor…de la scara pana la masina m-a udat putin asa ca totusi am prins o rafala de ploaie nu niste picaturi…am plecat…am ajuns…iar…de la masina la terasa (nici 500 de metri) ne facem fleasca pana la glezne cu umbrela cu tot si fiecare pe una din maini…stam radem…glumim…mancam…bem…hai acasa ca e tarziu si maine ma trezesc iar la ora aia (mi s-a ridicat paru in cap)…pe drum…trrr…trrr.trrr…telefonu…vezi ca am ramas fara curent…AOLEUUUUUUUUUU…urc pe scari..dorm pe intuneric (nu pot sa dorm decat cu tv-ul deschis)…dar, cel mai grav…cum intru in scara ca am cartela nu cheie…Alinaaa vino sa deschizi usa….
Intr-un final ajungem si sus conduse de lumina de la telefoane…in casa…toata lumea era foarte romantica…mancau la lumina lumanarii (sa-mi ziceti sarumana ca am o obsesie pentru lumanarile parfumate)…mi-am aprins si eu cateva si pune-te Irina cu fundu pe canapea si gandeste-te la nemurirea sufletului ca oricum altceva nu ai de facut…mai vorbesc un pic la telefon…si ma bag in pat lasand o lumanare aprinsa (macar o raza de lumina sa am si eu…nu de alta da am impresia ca am monstrii sub pat)…pe la 12 si ceva incepe sa ploua cu niste picaturi mari cat un deget si…pic pic pe aerul conditionat si direct in creierul meu…m-am trezit normal…am asteptat sa se linisteasca si am adormit la loc…
Minuneeee…a venit curentu pe la ora 1…auuu…urechile…creierul…neuronii…ce naiba se aude…ahhhh imprimanta masii…daca nu-mi era asa de somn ar fi zburat automat pe geam…in sfarsit liniste…sper sa nu inceapa si cainii sa latre la luna acum…an noroc…e innorat…Noapte buna!!!!
Ora 14.00. Multă lume în casă. Mama s-a coafat, tata are un soi de şervet verde legat de gât, cam ca babeţica mea, dar mai îngust. Arată caraghios, am râs de el. Bietul tata, crede că râd de fapt cu el. Oricum, suspect de multă agitaţie. Presimt că e în legătură cu mine. Ia să stau treaz. Nu, mamă, nu vreau să dorm şi nici să mănânc. Voi îmi pregătiţi ceva.
Ora 15.00. Au mai venit şi alţii. Vorbesc tare, râd. Din când în când se apleacă şi mă gâdilă. Ăsta-i un obicei tâmpit - ce, ne cunoaştem? Pe voi vă gâdilă necunoscuţii în dormitor? Ia să plâng niţel, poate mă ia mama-n braţe şi scap. Deci trag aer în piept, deschid gura şi…
Ora 15.45. Presupun c-am adormit. Adică trebuie să fi dormit, nu? că acuma m-au trezit. Ce mitocani… Bă, dormeam, da? Ce mă trambalaţi atâta? Na, că acum a apucat-o pe mama cheful să mă schimbe. Femeie, tu pe ce lume eşti? Lasă-mă-n pace să dorm! Ia să tragem aer în piept…
Ora 16.15. Credeţi că am chef de plimbare? Adică, zău, vă imaginaţi că asta vrea omu’ sâmbătă după-amiază pe la patru, să se dea cu maşina? Şi acum ne şi întoarcem, că cică au uitat un certificat de naştere. Asta mi se pare o prostie - ce, aveţi nevoie de dovezi că m-am născut? nu urlu suficient de tare aici? Nu pricepeţi? Vreau aaa-caaa-săăăă, la mine-n paaaat!
Ora 16.30.. Oooo, ce de luminiţe-n camera asta! Şi ce tavan înalt! Miroase cam naşpa, n-ar strica o curăţenie generală, dar dacă n-au ferestre, nici n-ai ce să speri… Uite-i şi pe tipii ăştia, umblă-n rochii aurii cu mâneci negre, doi bărboşi… na că unul a pus mâna pe mine - ia gheara, bă naşpetule, ce-i cu manierele astea?
Ora 16.40. Cântă - sau aşa cred ei. Mama e Carmina Burana pe lângă ăştia. Aloouu, mă blues brothers, mai încet că nu mă mai aud gândind! Mă ţine-n braţe o tanti, habar n-am cine e, ăia rag de mama focului, e cam multă lume în spate, e şi oală mare în stânga, o masă… Cred că ăştia vor să mă mănânce. Băi, trebuie să scap de-aici imediat. Mama! Maaaaa-maaaaa! Cât mai tare: MAAAA-MMMAAAAAA!
Ora 16.50. Urlu în continuare. Pân-aici mi-a fost, nu mai scap. Mama e cu ei, clar, în loc să mă scape din beleaua asta îngrozitoare (în care tot ea m-a băgat, dacă e să mă gândesc), a vent să-mi dea suzeta. Suzeta? De-asta crezi tu, mamă, că am nevoie acum? Ia-mă de-aici, nu-i vezi p-ăştia ce-mi pregătesc? Ce trădătoare… Nu m-aş fi aşteptat la aşa ceva tocmai din partea ei.
Ora 17.00. Tanti m-a pasat la nenea, dar tot în spatele bărboşilor stau. Ăia fac vrăjitorii peste cartea de bucate, lumea îi aprobă cu gesturi stranii. În oala aia e apă, m-am prins. Nu văd de-aici dacă e vreun morcov şi niscaiva păstârnac înăuntru, dar n-am nici o-ndoială. Cred că mă fac ciorbă. Am încurcat-o rău de tot. Cred c-am şi răguşit, dar nu mă las - cineva trebuie să mă salveze şi pe mine. Cineva, oricine, ajutor!
Ora 17.05. Nenea face avioane cu mine. Ce truc vechi, suckere, nu mă păcăleşti.
Ora 17.10. Nenea face avioane cu mitraliere şi cu bombe. Am tăcut, fazanul crede că datorită lui. Aiurea, nu m-am resemnat, doar îmi conserv puterile magice. Când or vrea să m-arunce-n oală, o să-mi iau zborul şi-o să le dau cu tifla din turlă. Roadeţi-vă unghiile, na, canibalilor.
Ora 17.15. Gata, pân-aici mi-a fost. M-au luat pe sus, m-au pus pe masă, m-au dezbrăcat. Pentru o clipă am ajuns pe burtă, dar puterile magice n-au acţionat, n-am putut s-o şterg, deşi am încercat. Acum m-a luat bărbosul nr. 1 şi mă duce spre oală. Acum, ajutor acum! Bă, nu mă băga-năuntru, bă, stai aşa…
Ora 17.15. WHOA! S-a răzgândit, uite-l că mă scoate. Stai să ţip.
Ora 17.15. Nu, iar mă bagă-n oală. Mă, nebunule, termină!
Ora 17.15. Iar m-a scos. Devine ridicol. Nici nu ştiu dacă vrea să mă înece pe bune, că mă ţine de nas şi gură. Poate vrea să mă sufoce? Mă deşteptule, tu respiri cumva pe alte găuri?
Ora 17.15. Dacă mai face asta încă o dată, pe bune dacă nu fac şi eu ceva pe el. Măcar atât. Ia, că mă ţine deasupra oalei, să mă scurg. Ce înapoiaţi… de prosoape n-aţi auzit?
Ora 17.20. Credeam c-am scăpat, că s-au îndurat.. M-au luat de la oloi, m-au îmbrăcat la loc, dar m-au dat şi cu ulei şi tot lui nenea ăla m-au livrat şi ăla merge cu bărboşii într-o cameră secretă. Acolo o fi tigaia, poate nu mai vor ciorbă. Unde duceţi voi copiii mici, mă nenorociţilor? Ia să urlu un pic, poate atrag atenţia cuiva, deşi ăştia-s clar vorbiţi între ei.. Las’că scap eu şi vă dau pe mâna Poliţiei!
Ora 17.25. Nu trebuia să urlu. Mi-au băgat pe gât droguri cu linguriţa. Se-nvârte tot, mă ţin de bărbie să-nghit. Am reuşit să scuip un pic, dar bărbosul s-a ferit, e clar că are experienţă, pezevenghiul. În schimb, fraierul care mă ţine strâns în braţe e începător. Acum are o amintire de la mine pe rever.
Ora 17.30. Dhhroglgul ăla îşşşi mmfaşeee emfectul… mmmmhhhmmm… mi-e somn. Tu, trecătorule, dacă citeşti asta, să ştii că m-am luptat ca un bărbat şi-am fost învins mişeleşte. Adio şi să vă stau în gât.
Ora 18.00. M-am trezit din nou. Sunt viu, întreg.. Nu ştiu cum am scăpat, dar încă un botez nu mai suport. Băi, deştepţilor, sper că nu vă mai vine vreo idee săptămâna viitoare.
Femeie, ia scoate sutienul şi fă-te-ncoa. N-am uitat că m-ai trădat acolo, dar acum am nevoie de tine. Mi-e foame.
Wow de cand n-am mai postat nimic aici…si cata lume mi-a zis chestia asta dar, na, chefu si inspiratia nu vin in fiecare zi…
Uite ca suntem la mijlocul verii si eu sunt tot la munca…tot nebronzata…tot cu gandurile mele si …tot asa…
A trecut si B’estfest-ul unde am fost cu placere si am avut parte de o ploaie care a tinut mortis sa se termine o data cu prestatia celor de la The Killers 
…si am stat langa boxe de mi-au tiuit urechile 2 zile… dupa care a urmat Moby la care am sarit 5 minute in continuu pe “Lift me up” si Santana unde m-am ales cu un tatuaj temporar care cica tinea 2 saptamani (cred ca am eu o piele mai speciala ca si acum mai am urme), iar la Aftershock am ascultat prin telefon discursul destul de lung al celor de la Manowar, culmea, in limba romana…de trupa care se respecta si isi respecta publicul…It was fun…
A urmat un weekend la Breaza cu prieteni buni si vechi unde ne-am relax, am mancat, am baut, ne-am batut cu apa, am facut poze pe care inca nu le-am vazut, am lenevit in hamac cu soarele batandu-ne mai mult sau mai putin in ochi printre crengile merilor copti din care speram sa nu imi cada vreun mar in cap, am dormit, am incercat sa murdarim pe cineva in somn da respectivul nu avea somn asa ca ne-am lasat bagubasi, ne-a plouat, am ras, am glumit, am vazut filme vechi, cu sinucigasi, abisuri, razboaie, evrei, polonezi, evrei polonezi (la cele la care am vrut noi sa ne uitam nu mergea sunetul), am dormit iar, am mancat iar si intr-un final am venit spre casa pentru a ne pregati de o noua saptamana de munca iar altii sa despacheteze pentru a impacheta la loc pentru o noua vacanta…
Mai devreme mi-am descoperit un prieten pe www.cocalaria.ro doar pentru simplu fapt ca a avut niste look-uri mai putin ortodoxe care ieseau in afara tiparelor monotone cu care suntem toti obisnuiti si m-am gandit…hmm…si mi-am zis…hmm…de ce oare comentam si tinem atat de mult la aparente???? Se spune ca prima impresie e definitiva…dar cum poti sa-ti faci o impresie neschimband nici macar o vorba cu persoana respectiva si, totusi…il etichetam????Toata lumea are o eticheta care ne reprezinta mai mult sau mai putin…unii se obisnuiesc cu ea…altii cauta sa o schimbe…unii incearca s-o ascunda…altii isi schimba anturajul pentru a capata una noua…dar, intr-un final suntem ceea ce suntem si nu ar trebui sa ne chinuim si mai mult deja mult prea putinii nostrii neuroni…punct.
Legea lui Slous:
Dacă îndeplineşti o sarcină prea bine, vei rămâne cu ea pe cap.
Legea lui Franko privind locul de muncă:
Dacă-ţi place ceea ce faci, probabil că faci ceea ce nu trebuie.
Prima capcană a geniului:
Nici un şef nu va păstra un subaltern care are dreptate tot timpul..
Legea lui Raphel referitoare la afaceri:
Cu cât angajaţii au mai puţin de lucru, cu atât vor lucra mai încet.
Maxima biroului:
Telefonul nu sună niciodată, când nu ai nimic de făcut.
Legea lui Otto:
Întotdeauna faci ceva lipsit de importanţă când şeful trece pe la biroul tău.
Legea lui Chapman:
Dacă nu poţi să-ţi termini treaba în primele 24 de ore, lucrează noaptea.
Regula lui Harry:
Când nu ştii ce să faci, mergi grăbit şi ia-ţi o mină îngrijorată.
Concluzia coridorului:
Poţi să te duci oriunde, dacă ai o mină serioasă şi duci cu tine un dosar.
7 miracole la bărbaţi:
1. Toţi bărbaţii sunt al dracului de ocupaţi.
2. Deşi suntem ocupaţi, avem vreme de femei.
3. Deşi avem vreme de femei, nu prea ne interesează de ele.
4. Deşi nu prea ne interesează femeile, tot timpul avem una lângă noi.
5. Deşi tot timpul avem una lângă noi, ne mai “dăm” şi la alta sau altele.
6. Deşi ne mai dăm la alta sau altele, ne enervăm dacă femeia cu care suntem ne părăseşte.
7. Deşi femeia cu care suntem ne părăseşte, tot nu învăţam din greşelile pe care le facem (şi tot ne mai dăm la altele).
7 miracole la femei:
1. Pentru o femeie, este tot timpul importantă securitatea “materială”.
2. Deşi este important a supravieţui din punct de vedere material, ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe.
3. Deşi ele tot timpul îşi cumpără haine scumpe, niciodată nu au cu ce să se îmbrace.
4. Deşi ele spun că nu au niciodată cu ce să se îmbrace, tot timpul se îmbracă frumos.
5. Deşi tot timpul se îmbracă frumos, haina pe care o pun pe ele este doar “cârpa veche”.
6. Deşi ele zic că este doar o “cârpă veche”, se aşteaptă de la tine să le faci complimente.
7. Deşi tu încerci să le faci complimente, ele nu te cred niciodată.
Sunt femei care, în loc să-i facă să sufere pe mai mulţi bărbaţi, aşa cum e firesc, se concentrează asupra unuia până îl extermină.
Acestea se numesc “fidele”.
A fost o dată un evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în cap. Îl chema Solomon.
După el, a venit un alt evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în inimă. Îl chema Iisus.
După el, a venit un al treilea evreu înţelept. Şi zicea el că totul se poate reduce la ce ai în stomac. Îl chema Marx.
După el, a venit un al patrulea evreu înţelept şi a zis că totul se poate reduce la ce ai între picioare. Îl chema Freud.
La sfârşit, a venit un alt evreu, mai înţelept decât toţi (pe nume Einstein) şi a zis: “Totul e relativ”
Copyright © 2010 Ira’s Secrets All rights reserved. Theme by Laptop Geek.